Perspectivă | Romani Voices | Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Black Cat, White Cat“ (1998) de Laura Moldovan

Source: ia.media-imdb.com

Deutsch | Romanes | Englisch

Seria „Romani Voices“ dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio
Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio

Sunteți aici: Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio

Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Black Cat, White Cat“ (1998)

de Laura Moldovan

După ce a câștigat premiul Cannes- de cel mai bun regizor pentru filmul „Time of the Gypsys”, Emir Kusturica începe să filmeze ,, Arizona Dream’’, în New York. Pentru aceasta producţie, câștigă actori cunoscuți cum ar fi Johnny Depp și Jerry Lewis. Aici începe o perioadă dificilă în biografia lui Kusturica.

Lucrările la ,,Arizona Dream’’ îi sunt îngreunate – tatăl său moare și patria sa, Iugoslavia, se destramă în război. După moartea tatălui său, Kusturica revine în fosta Iugoslavie și face cel mai curajos film al său, „Underground“, în care reflectă în mod critic istoria ultimilor 50 de ani ai patriei sale. „Nu încerc să spun că sunt un geniu, dar „Underground“ a fost cel mai puternic atac asupra lui Milosevic„, a spus Kusturica într-un interviu acordat la The Guardian, în 1999.

În acest moment al carierei sale, Kusturica a vrut de fapt să înceteze să mai facă filme. El a simțit că și-a îndeplinit „datoria“, dar a simțit și o puternică presiune politică. „Mi-am dat seama că ar fi sinucidere, să nu mai fac filme„, a explicat el la conferinta de presa de la Montreal, in anul 2000. Astfel, au început lucrările pentru filmul „Black Cat, White Cat“. Emir Kusturica regândește tematica și stilul și decide să schimbe tonul pentru a trata subiecte mai ușoare și sa-și incheie filmele cu „Happy End“.

Titlul original al filmului „Black Cat, White Cat“ a fost „Acrobatic Music“. O scenă care clarifică repede cum s-a ajuns la acest titlu este şi-o scenă cheie a filmului: un grup de muzicanți cântând, agățați fiind de un copac, ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Acest lucru implică faptul că pentru romi, cele mai nebunești lucruri și situații înseamnă normalitate. Kusturica își permite să dea frâu liber imaginației și să stabilească cele mai ciudate si ridicole ipoteze despre romi și despre cultura lor.

Tema centrală a filmului se constituie din nunțile care se țin în pofida deceselor din familie. „Happy end“-ul vine cu învierea bătrânilor – simbolizând „supraviețuirea romilor“ – și cu victoria iubirii. Personajele principale, Zare și Ida, singurii oameni „normali“ din film, își iau rămas bun fericiți de la rudele lor și pleacă pe un vas de croazieră, pentru a confirma ideea că doar în afara comunității rome se poate duce o viață normală. „Happy End“ | Priviti clipul YouTube de la Min 03:30

Ciudat, obscur, animalic și primitiv

În filmul lui Kusturica, apar numeroase personaje bizare: o femeie cu barbă, o sirenă obeză, un bodyguard cu păr verde, Obeliscul Negru – o divă supraponderală, care scoate cuie din lemn cu fundul, etc. Nici magia nu trebuie să lipsească din film. Ea este prezentă prin incantația bătrânului Zarije care, pentru a opri nunta nepotului său, îşi provoacă moartea temporară. Chiar și nepotul Zare cunoaște câteva trucuri magice.

Screenshot „Black cat, white cat“ Diva care scoate cuie din lemn cu fundul, dreapta in poza

Faptul că Emir Kusturica este un admirator al lui Federico Fellini se vede și în acest film: el leagă traiul cotidian al romilor cu circul și îşi dezvoltă astfel porecla „Fellini dinBalcani“. „Sunt mândru că am descoperit cum își face filmele acest tip și că pot să le fac și eu pe ale mele în aceelași mod. Folosesc aceste mici trucuri ca şi-un magician, care vede un circ și merge să lucreze în altul„ (septembrie 1999).

Din haosul total al filmului – un circ în care romii coexistă cu animalele – trag concluzia că Emir Kusturica a vrut să insinueze similitudinea romilor cu animalele și identificarea lor cu aceștea. În aproape toate scenele din film, apar animale: câini, capre, un păun ca animal de companie, pisici ca martori de cununie, un porc care mănâncă un Trabant. Ca și motiv recurent, nici gâștele nu pot lipsi din operele lui Kusturica. Ele sunt peste tot – în curte, pe stradă, în restaurant și chiar şi-n casă. La sfârșitul filmului, acestea sunt chiar folosite pe post de prosoape. Astfel, amintește Kusturica de legenda sa favorită despre romi și gâște.

Kusturica vrea să arate primitivitatea romilor.

„Ei sunt medievali, dar au telefoane mobile“,

spune el într-un interviu în ziarul britanic „The Guardian“, în 1999.

Dacă ar fi după Emir Kusturica, le-ar trebui romilor, probabil, încă o sută de ani să trăiască stârpiți de orice tehnologie, într-o cușcă de aur. Ca și în grădina zoologică, publicul său ar putea să se distreze pe seama suferinței și vieților noastre, la fel ca şi la circ. Un film anti-țiganist clasic, care sugerează publicului să pună romii într-un sertar pentru a-i scoate ori de câte ori au nevoie.

Alte articole despre Emir Kusturicas :