Source : kustu.com

Deutsch | Romanes | Englisch

 

Seria „Romani Voices“ dă posibilitate persoanelor din comunitatea romă să își publice părerea. Textul următor aparține Laurei Moldovan. Următorul text nu este o critică de film, iar abilitățile de regizor ale lui Emir Kusturica nu sunt puse sub semnul întrebării. Acest text descrie percepția Laurei Moldovan. Este analiza „Țiganilor“ prezentați de către Kusturica în filmele sale şi o analiză asupra felului în care acești „Țigani construiți’’ și lumea lor caricaturală influențează percepția celor care privesc aceste foarte cunoscute și premiate filme.

Textul are 4 părți: un Intro si 3 texte despre diferite filme.

 

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Sunteți aici: Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio

Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4

Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Time of the Gipsys“ (1989)

 

de către Laura Moldovan

De-a lungul generațiilor, activiștii romi și romii angajati politic au vorbit despre faptul că a venit timpul să ne luăm drepturile și să ne opunem nedreptății. Pentru cineva care nu a vizionat lucrarea lui Emir Kusturica (biografie) „Time of the Gipsys“, titlul ar putea trata bine această emancipare a romilor. Dar, ca spectator, trebuie admis faptul că „Time of the Gipsys“, ar fi trebuit să fie numit mai degrabă „Time of the anti-tziganists“.

 

Despre „Time of the Gipsys“, Emir Kusturica a spus- în 1989:

„De ce țiganii? Singurul motiv  este că am fost șocat, că s-ar putea vinde copii„.

Cu toate că traficul de ființe umane este o problemă de politică socială, care nu se referă numai la romi, ci la multe alte grupuri de oameni din întreaga lume, Kusturica reduce romii pe acest subiect.

După ce a făcut cercetările de rigoare, Kusturica decide să caracterizeze romii în film ca şi mafie. În același timp, el vinde această decizie ca o alegere cosmopolită, care îi permite să cunoască și să reprezinte pentru prima dată o cultură straină:

 

 

„Time of the Gipsys a fost primul meu pas din grădina mea – către o altă cultură. Am început să învăț cum să privesc o societate diferită“, 

explică el într-un interviu în ziarul francez „Le Monde“- 23 Ianuarie 1993. Kusturica evită faptul că, de-a lungul secolelor, romii au contribuit în mod activ la dezvoltarea culturii Balcanilor. În opinia sa, această minoritate din Europa este străină și exotică

 

 

 

După apariția filmului „Guardian Angel“ (1987) al lui Goran Paskaljevic, Kusturica a găsit un articol de ziar, despre un caz de trafic de copii, în care se zvonea că autorii au fost membrii ai unui grup etnic de romi. Ca parte a cercetării sale, Kusturica a vorbit cu autorii articolului, cu ziariști și a petrecut mult timp într-o comunitate de romi din Macedonia.

Faptul că romii sunt numiți mereu „țigani“ în lucrările sale, este un semn care demonstrează că el a facut cercetari doar superficiale asupra istoriei poporului nostru.

Încă de la început s-a concentrat exclusiv pe reprezentarea aspectelor negative ale realității noastre, pe care a fost pregătit să le înflorească și să le umfle.

 

Magic, mafiot, fără Dumnezeu și fără adăpost

 

Uneori, filmul „Time of the Gipsys“ pare chiar un remake al filmului Nașul I & II. Kusturica a copiat în mod evident câte ceva de la Francis Ford Coppola. În afară de similitudinea fizică dintre protagoniștii Perhan și Michael Corleone, Ahmed și Vito Corleone, se tratează aceleași subiecte, ca și în epopeea mafiotă a lui Coppola: problema succesorului rău al nașului și, desigur, urcarea și căderea unei familii, a unui clan mafiot.

 

 

 

 

Pentru „Time of the Gipsys“, se pare că Emir Kusturica s-a inspirat și din filmul „Amarcord“ al lui Federico Fellini. Subiecte cum ar fi nunți și banchete în natură, un narator nebun la începutul filmului, acordeonul și chiar și o scenă cu hipnoză a unui curcan, amintesc de lumea circului a lui Fellini.

 

 

 

 

 

 

Filmul se bazează pe o viziune extrem de rasistă, care este reprezentată prin diferite motive: Titlul original al filmului ( „Dom za vešanje“) se traduce prin „Casă de spânzurat“. O scenă din film este deosebit de pertinentă pentru titlu, sugerând că romii nu au o casă adevarată, un loc de baștină sau un loc pe care să îl numească „acasă“. De asemenea,  această scenă reprezintă continua „supraviețuire“ a romilor, care sunt încă acolo chiar și atunci când alții le distrug casele sau le aruncă în aer. Pentru distribuirea filmului în străinătate, titlul a fost schimbat din motive de marketing în „Time of the Gipsys“(Vremea țiganilor).

 

 

 

 

Nunțile sunt un motiv recurent în toate filmele lui Kusturica, inclusiv în acest film. Chiar în scena de deschidere a filmului, o femeie romă în rochie de mireasa își insultă soțul beat criță și îl acuză că i-ar fi distrus viața. Această scenă este repetată la final într-o altă constelație. Kusturica insinuează că romii ar fi soți nenorociți și mizerabili și că aceștia și-ar distruge nu numai propriile vieți, ci și pe cele ale soțiilor lor.

 

 

Motivul de bază în comportamentul tuturor personajelor este explicat la începutul filmului de un protagonist evident nebun: el se plânge că i s-a luat libertatea și că i s-au tăiat aripile și sufletul. Acest lucru atribuie din nou romilor neastâmpăr și lipsa unui loc al lor. În opinia mea, Kusturica încearcă să spună că romii nu doresc să se integreze, ci insistă cu încăpățânare asupra libertății lor de a-și menține „felul propriu de a trăi“, deși acest lucru este deranjant și inconfortabil pentru ceilalți.

 

Un alt motiv care marchează filmul este religia combinată cu misticismul și magia. Tot la începutul filmului este introdusă în poveste o legendă despre Dumnezeu și romi. Legenda spune că Dumnezeu a venit pe pământ și apoi a plecat, pentru că nu putea suporta romii. Astfel, romii înșiși ar fi în cele din urmă vinovați pentru situația precară a vieții lor, deoarece l-ar fi alungat chiar și pe Dumnezeu. Această legendă nu există în comunitatea romă, ci este o invenție de-a lui Kusturica. Motivația psihologică din spatele ei este discutabilă. Poate suferă și el, ca mulți alți regizori, de complexul lui Dumnezeu? Poate că a vrut să dea filmului și mai multă magie și misticism, pentru a întări stereotipurile?

 

 

 

 

Kusturica însuși a declarat într-un interviu din revista franceză L’Express (1989) că magia aparține vieții romilor.Poate deaceea i-a dat abilități telekinetice personajului Perhan și puteri de vindecare bunicii sale în film. Motivele Dumnezeului alungat și al nunților revin și în final, construind cadrul întregii acțiuni: în ultima scenă a filmului, un rom se roagă la un crucifix căzut, pe care el îl agață înapoi pe perete. Încercând să negocieze cu Dumnezeu, crucea se prăbușește din nou.

 

 

 

Timpul gâștelor

 

 

 

 

Kusturica a explicat într-un interviu referirea sa la gâște în filmele sale. El ar fi auzit o legendă, care l-a fascinat foarte mult, conform căreia gâștele ar fi adus „țiganii“ din India în Europa, acum două mii de ani. În recunoștință, romii au tăiat aripile gâștelor. Simbolismul aripilor tăiate apare des în lucrările lui Kusturica  și reprezintă pierderea libertății. Romii au părăsit într-adevăr subcontinentul indian acum vreo mie de ani – cel mai probabil, fără ajutorul gâștelor.

 

 

 

Pentru Kusturica, legendele sună mai bine decât realitatea. Prin intermediul lor, el își poate exercita gândirea rasistă si poate întări antițiganismul in societate printr-un mod artistic.

Dacă am da crezare filmelor lui Kusturica, romii își distrug propriile vieți. Ei nu sunt un popor european, ci un popor mereu străin, care trebuie suportat de către europenii nativi. După blockbuster-ul lui „Time of the Gipsys“, în  2007, Kusturica aduce “ Time of the Gipsys“ pe scena de la Paris ca punk-opera, însoțit de trupa sa “No Smoking Orchestra“.

 

Țiganii lui Emir Kusturica și-au pierdut penele de mult timp. Dacă Emir Kusturica ar trebui să renunțe la ,,smulsul penelor’’, rămâne o întrebare deschisă.

 

 

 

Alte articole despre Emir Kusturica:

 

 

Partea 1 Intro: „Emir Kusturica si Țiganii lui“ –> Partea 1 Versiunea Audio

Sunteți aici: Partea a 2-a: Perspectivă asupra filmului „Vremea țiganilor“ (1989)–> Partea 2 Versiunea Audio

Partea a 3-a: Perspectivă asupra filmului „Pisica albă, pisica neagră“ (1998)–> Partea 3 Versiunea Audio
Partea a 4-a: Perspectivă asupra filmului „Blue Gipsy – All the invisible children“ (2005)–> Partea 4 Versiunea Audio

Sau ascultă varianta întreagă a articolului –> Partea 1-4