Critică la filmul “Valentina” | de Laura Moldovan

Deutsch | Romanes 

 

 

Inspirat de un vers de-al lui Rilke: „Sărăcia este o mare strălucire din interior”, în 2013, Maximilian Feldman și Luise Schröder, ambii studenți ai filmului, au plecat în Skopje, Macedonia, în căutarea protagoniștilor filmului documentar, care avea să le servească ca și lucrare de diplomă. Aici întâmpină greutăți din partea locuitorilor, care nu vor să participe la film din cauza onorariului mic și al aversiunii față de turismul sărăciei. După cinci săptămâni, sunt întâmpinați de o fetiță care cerșește și povestește cum tatăl ei a avut un rol într-un film de-al lui Emir Kusturica. Ei contactează familia fetiței și se tocmesc pentru suma de 11000 de dinari(150 Euro) și asigurarea hranei pe perioada filmărilor.

 

“Ei au venit la noi, oameni sărăci, să vadă cine suntem și să le arate altora” spune Valentina, din a cărei perspectivă va fi comentat filmul. Acest citat demonstrează că ei sunt conștienți de faptul că vor fi arătați ca exemplu negativ, și că acest lucru îi va costa demnitatea. Sărăcia și foamea îi împinge să accepte târgul.

 

Încep filmările: douăsprezece persoane, trei generații care locuiesc într-o singură cameră. Se filmează în alb-negru pentru a estetiza mediul, gunoiul și murdăria nefiind la fel de vizibile astfel, dar în schimb totul arată mult mai trist, iar energia și vitalitatea personajelor se estompează. Regizorii transferă marea responsabilitate a narării filmului, isteței și amuzantei Valentina Demaili. Fiica în vârstă de 10 ani ne ghidează în mod naiv și inocent prin film, chiar și prin scenele lipsite de respect și înjositoare. În aceste scene se pleacă de la premiza că familia nu are nici o șansă de a ieși din situația în care se află. Din scenele alese la montaj și din cuvintele Valentinei, portretul fiecărui membru reiese în urmatorul fel:

 

Ferdi: Prin cuvintele Valentinei, el este arătat ca un om nebun și agresiv.

Mama Naile: Ea este o femeie puternică, dar aici, portretul ei este unul tipic pentru femeile rome din filme: mamă devotată, neemancipată, tăcută, supusă soțului și familiei lui. Găsesc această caracterizare ca una înjositoare femeii în general.

Jasmina: Și ea este portretizată, deși a fost absentă la filmări. Sunt folosite fotografiile sale de la nuntă pentru a atrage atenția asupra cunoscutelor probleme ale căsătoriilor romilor.

Ramizze: Din descrierea Valentinei, reiese că ar fi superficială.

 Asim, tatăl: El este cel responsabil pentru familie. Reciclează gunoi și iși trimite soția și copii la cerșit. Fiind capul familiei, el este cel care va fi arătat cu degetul.

 Bunicul Ali: Cândva era cap de familie, acum este portretizat prin prisma viciului său(fumatul).

Valentina: “Doctorii au greșit, eu trebuia să fiu băiat“. Filmul începe cu aceste cuvinte ale Valentinei.  Spectatorului i se implementează voit ideea, că Valentina ar putea fi dezorientată sexual, ceea ce este absurd pentru un copil de 10 ani. Spune cuvinte grele pentru o fetiță de vârsta ei. Cine nu cunoaște limba romani, ar putea crede că are o fire violentă când ea defapt își exprimă astfel iubirea. Este familiarizată cu tema banilor și consideră banii rezolvarea tuturor problemelor.  Visează să joace într-un film, iar Max și Luise îi îndeplinesc visul. Valentina se bucură că are rolul principal, dar nu realizează ce urmări va avea filmul asupra imaginii familiei.

M-a deranjat faptul că s-a evidențiat în film incultura lui Asim si a lui Naile Demaile, care nu cunosc data exactă a nașterii fiecărui copil. Consider că acest lucru este foarte înjositor pentru ei și cănu are legătură cu tema filmului.

Cel mai mult m-a deranjat scena în care tatal Asim taie găinile, iar corpurile decapitate încă zboară și se zbat. Scena aceasta m-a făcut să mă simt inconfortabil. Regizorii le cer lui Ferdi și Valentinei, să țină capetele tăiate ale păsărilor în mână pentru a le filma, iar copiii încep sa se joace cu ele. Această scenă nu se potrivește cu tema filmului, dar regizorii au ales totuși sa o plaseze printre primele. Ei consideră că este reprezentativă pentru familia de romi,  făcânduse referire la magie, unde sunt folosite capetele de găini. Ca romni, consider că este foarte jignitor ca apartenența la etnia romă să fie simbolizată astfel.

De ce a fost introdusă în film scena cu plata, defapt? Au vrut regizorii să se justifice și să arate că într-adevăr i-au plătit pe sărmanii oameni? O astfel de expunere brutală a intimității este inestimabilă.

Într-un final, regizorii au probabil mustrări de conștiință. Se răzgândesc în ceea ce privește versul lui Rilke si îl citează pe Kurt Tucholsky: “Cu siguranță că sărăcia nu este o strălucire din interior, ci o mare mizerie”. Ei organizează actiuni caritabile, strâng bani, renovează locuința familiei și devin chiar nași de botez pentru unul dintre copii. Foarte frumos! Dar aceste lucruri îi vor ajuta doar pe termen scurt, filmul și impresia negativă este de durată. Și ce se va întâmpla cu celelalte familii din Shutka, care se află în aceeași situatie?

Acest film este o mare piedică în calea costruirii unui viitor mai bun. Cu greu vor reuși să iasă din rușine și să își recâștige demnitatea. Cei doi regizori au accentuat sărăcia și primitivitatea prin expunerea imaginii negative a familiei. Astfel clasează, nu doar familia Demailli, ci întreaga etnie romă, pe ultima treaptă a societății. Cei care nu sunt romi, consideră filmul o operă de artă. Dar eu, ca reprezentantă a romilor, consider că e o defăimare.

Nu este nici primul și probabil nu va fi nici ultimul film care ne înjosește. Oameni ca Maximilian Feldman și Luise Schröder sunt răspunzători pentru faptul că părerea societății despre romi nu se schimbă. Suntem prezentați mereu în același fel, ca săraci si inculți. Cu astfel de filme, oamenilor li se ia posibilitatea de a cunoaște romii cu adevărat, astfel nu vom fi niciodată acceptați și recunoscuți ca persoane demne de respect. Acest film nu ajută pe nimeni, întărește ideiile preconcepute și îngreuneazălumii posibilitatea de a înțelege adevărata realitate a romilor.

Lăsați-ne să ne scriem singuri istoria, singuri să o arătăm și singuri să o povestim!

 

zum Filmtrailer

 

„Valentina“

Regie: Maximilian Feldman und Luise Schröder
Dauer: 51 Minuten
Protagonisten: Familie Demaili
Erscheinung: 2016, Deutschland

SCHNITT GREGOR BARTSCH & MATTHIAS SCHARFI

TON OSCAR STIEBITZ | SOUND DESIGN OSCAR STIEBITZ

MUSIK OLIVER OLE

FRIESPRODUKTION LUISE SCHRÖDER & MAXIMILIAN FELDMANN

HOCHSCHULE FILMAKADEMIE BADEN-WÜRTTEMBERG

 

Critică la filmul documentar “Valentina”: Portret de familie

de Laura Moldovan (30)

Ea este critic de film la romblog.at .

 

Inainte de toate se ocupa de filmele despre Romi, care sunt produse si gandite de populatia majoritara. Laura vrea sa dea replica acestor filme dintr-o perspectiva proprie romilor.

Schreibe einen Kommentar

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert.